Bibanul (Perca fluviatilis) este un pește mic spre mediu, întâlnit în lacuri, bălți și râuri liniștite. Este curios și lacom, motiv pentru care e unul dintre primii pești pe care îi prinde un începător.
Cum îl recunoști
Are flancurile verzui-aurii, cu 5–9 dungi verticale întunecate. Prima înotătoare dorsală are țepi ascuțiți, iar înotătoarele de pe burtă și coada sunt roșii-portocalii. Exemplarele mari devin mai înalte pe spate, aproape „cocoșate".
Unde trăiește
Stă în bancuri, aproape de obstacole: scufundături, stuf, pontoane, pietre și maluri cu adâncimi variate. Când găsești unul, de obicei sunt mai mulți în jur. Exemplarele mari sunt mai solitare și stau mai adânc.
Cu ce se hrănește
Puietul mănâncă insecte și crustacei mici, iar bibanii mai mari trec la peștișori. Este un prădător, dar mai mic decât știuca sau șalăul.
Cum se pescuiește
- La spinning ușor: jig-uri mici, linguri rotative mici și shad-uri de 3–5 cm.
- La plută sau la fund: cu râme, viermi sau pești mici.
- La momitoare: cu lansete scurte și fir subțire.
Echipament
O lansetă ușoară și o mulinetă mică sunt suficiente. Folosește fir subțire și cârlige mici. Dacă prinzi mai mulți în același loc, rămâi acolo și variază adâncimea.
Sezon
Se prinde tot anul, dar toamna bancurile sunt mari și active, iar capturile pot fi dese.
Dacă vrei să treci la un prădător mai mare, citește despre știucă.